Dezvoltare prin Delegare

Ce se întâmplă dacă formezi oameni, iar mai apoi ei pleacă spre altă companie sau îți devin concurență? Dar ce se întâmplă dacă nu îi formezi, iar ei rămân?

Mădălina, cum ar fi dacă te ocupi tu anul acesta de acest proiect?…” A urmat o tăcere lungă. Şi nu era de mirare. Cu un an în urmă participase la un proiect similar, dar în calitate de intern. Acum îi ceream să se ocupe de un proiect care necesita mult efort: multă pregătire în avans, planificare, recrutare şi delegare de sarcini, implementare proiect şi finalizare. Era proaspăt absolventă, dornică să se implice şi să facă o diferenţă. Dar ceea ce îi ceream necesita rolul unui Project Manager. Avea pregătire teoretică, dar nu avea experienţă. Era normal că avea nevoie de timp să digere provocarea. A acceptat.

Acum dilema se afla în terenul meu. Vreau proiectul implementat perfect, dar nu vreau să strivesc curajul şi iniţiativa unui nou angajat. Aşa că am făcut ce am învăţat cu mult timp înainte de la mentorii mei: am plasat responsabilitatea…. „şi am lăsat-o să eşueze” – v-aţi putea gândi. Ar fi şi asta o metodă… dar nu poţi controla consecințele: poate se va descuraja atât de mult, încât niciodată nu va mai avea curaj să ia vreo responsabilitate sau poate că mă va suna neîncetat să mă întrebe fiecare pas. Sau poate va începe să caute un alt job. Niciuna dintre variante nu era potrivită.

Am ales altceva: i-am plasat responsabilitatea, dar am lucrat în paralel la proiect fără ca Mădălina să știe. Veneam la întâlnirile de planificare ca unul care „era aerian” şi aruncam cu întrebări. Responsabilitatea era pe umerii ei, dar întrebările ţinteau „întâmplător” exact pe sarcinile care ştiam că nu trebuie uitate sau amânate. Mădălina realiza instantaneu că acestea trebuiau introduse pe lista ei şi data următoare era pregătită şi gata de următoarea etapă.

Când proiectul a fost gata de start, Mădălina era pregătită. Obosită, dar pregătită. Iar la final fericită. Implementase cu succes primul ei proiect de anvergură. Acum implementează cu success cam toate proiectele… pentru că „mi-a cam luat locul”.

Sunt surprins când unii antreprenori spun că e greu să găseşti oameni pe care să te poţi baza. Într-adevăr, oamenii pe care te poţi baza „sunt luaţi”… de propriile lor iniţiative şi afaceri. Dar poţi găsi oameni pe care să-i formezi şi care să rămână. De ce? Pentru că dacă un om se simte ValoratRecompensat şi simte că are un Viitor în companie, nu pleacă. Pentru că pe lângă timpul şi abilităţile acestora, câştigi şi inima lor.

Cu prietenie,

Costi Filote

Costi Filote are 25 de ani de experiență în conducerea echipelor, dezvoltarea angajaților și management. Pasionat de oameni, coaching și dezvoltarea abilităților de management și conducere, el se deosebește prin faptul că generează experiențe și nu modele celor cu care lucrează. Îl găsiți pe: www.relevantcoaching.ro